Martisorul este strans legat de traditia romaneasca: el nu se intalneste decat in spatiul carpatic si in zonele limitrofe, la romani si la unele populatii invecinate, care l-au preluat de la acestia. Obiceiul este cu mult anterior crestinismului, fiind in stransa legatura cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primavara.
Pana in veacul trecut, martisorul se daruia copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva – de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Snurul de martisor, format din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-sterilitate. Snurul era legat la mana, prins in piept si purtat, dupa zone, pana la Macinici, Florii, Paste, Armindeni, sau pana la inflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agatat, ca semn benefic, pe ramurile inflorite de macesi, vita-de-vie, visin, cires, se punea sub closca ori se agata la icoana.
Astfel de snururi au fost impletite in atelierul Centrului de Integrare a Tinereilor si au fost completate de felicitari si martisoare. Aceste produse au fost expuse timp de patru zile in holul Colegiului National Vasile Alecsandri in cadrul actiunii organizate in parteneriat cu DGASPC Bacau.
Ana Maria Manoliu